ἀλήθεια
a-létheia
Ne-ascundere
În greaca veche, adevărul nu e ceva ce se spune, ci ceva ce încetează să fie ascuns. Lethe era râul uitării; alfa de la început îl neagă. Aletheia e clipa în care ceea ce era acoperit iese la lumină.
Trecut · 2005 — 2026
Nu a fost o despărțire de teatru. A fost începutul unei noi etape.
Cronologie
-
2005
Începutul
Din inițiativa profesoarei Alina Stârcea se naște trupa. La început, spectacole școlare; apoi primele festivaluri, primele emoții, primele premii.
-
2009
Numele
Apare numele Aletheia — „adevăr” în greacă, asociat frumuseții în tradiția ebraică.
-
2010 — 2026
Recunoașterea
Peste 150 de premii și distincții la festivaluri locale, naționale și internaționale. Generații întregi trec prin trupă.
-
2025
Renașterea
După 20 de ani într-o instituție de învățământ, proiectul devine independent. Se înființează Asociația Nuanțe și Reflecții, care preia oficial activitatea. Se naște Aletheia Nyx.
-
Azi
Trupa din sufragerie
Trei secții — gimnaziu, liceu, seniori — repetă într-o sufragerie din București. De acolo au pornit zeci de premii naționale.
De la noapte la lumină
Sensul numelui
Două cuvinte grecești și un singur înțeles
Numele trupei nu e o alăturare frumoasă de sunete. Sunt două cuvinte care spun, fiecare în felul lui, exact ce facem noi în fiecare seară de spectacol.
ΝΥΞ
Nyx
Noaptea
Zeița nopții, fiica lui Chaos, născută la începutul tuturor lucrurilor — una dintre puținele de care, spune mitul, se temea până și Zeus. Nu întunericul care ascunde, ci întunericul din care se naște totul.
Adevărul care se ridică din noapte
Exact ce se întâmplă la fiecare spectacol: se stinge lumina în sală, se ridică cortina, iar un om devine altcineva ca să spună ceva adevărat.
Între noaptea de la care pornim și lumina în care ajungem sunt nuanțele. Iar scena e o oglindă: fiecare rol e o reflecție a celui care îl joacă. De acolo vine și numele asociației — Nuanțe și Reflecții.
Nuanțe și Reflecții
Și numele asociației vine tot dintr-o pereche de cuvinte
nūbes
Norul. De aici, prin franceză, nuanța: treptele de culoare dintr-un nor la răsărit, care trec una în alta fără graniță.
reflectere
A îndoi înapoi. De aici, reflexia: lumina care se întoarce spre cel care a privit-o.
Asta e tot drumul, într-o singură imagine: treapta după treaptă, până când lumina se întoarce înapoi. Ca un copil care urcă pe scenă și coboară altfel.